Bingo Time

Din clipa în care a ajuns în camera, doar un singur lucru îi capitaliza mintea: să doarmă, să doarmă, să doarmă. Erau acele momente din viaţă în care te loveşti de toţii pereţii şi de toate uşile pe care le întâmpini, după o noapte nedormită, şi vrei să-ţi închizi urechile faţă de "obiectele respiratorii" ce-ţi presează metabolsimul.
Cel puţin asta simţise Jungi-ah în ultimele 17 ore, deşi ajunsese la concluzia că, nu, nimic din jurul tău nu te poate lăsa să închizi ochii.

Şi-a sprijinit umărul de suprafaţa lemnoasă a uşii de la propriul apartament, încerc să-şi găsească cheile prin buzunarul de la geacă. După un oftat prelungit, ce căuta doar o alinare a nervilor întinşi la maxim, a reuşit să dea de ele. După ce a descuiat, s-a împins uşor în uşă, apoi a închis-o piciorul, lăsând pe podea sacoşa cu cumpărături. A înaintat până în mijlocul camerei, aparenţa canapelei tentându-l sa se aşeze pentru câteva momente.
Şi-a lăsat capul pe spate, tresărind atunci când ochelarii îi căzuseră pe podea. Şi-a aşezat o mână pe chip, palmându-şi lent obrazul.
"Bine..trebuie să mă trezesc, altfel n-am nicio şansă"

Se plimba haotic pe coridoare, însă într-un mod lent, putând părea mai mult un spirit decât un om. Nu ştia nici ea unde îi dispăruse toată vlaga din corp, însă cert era că în secundele acelea nu o poseda.
Se opri însă brusc, privind uşile pe rând, părând de-a dreptul captivată de ele, deşi mai degrabă era doar pierdută în propriile gânduri. Diferite cuvinte i se scurgeau prin minte într-un mod ilogic, încerca le aşeza pentru a putea forma măcar câteva versuri, însă acestea nu doreau să o ajute. Fără a realiza măcar faptul că se îndreaptă spre o uşă, păşi destul de furioasă înainte, lovind slab cu pumnul. Intenţia sa era de a lovi pereţii, dar în ameţeala ei nu îi nimeri, ci nimeri o uşă necunoscută.
Se dezmetici peste câteva clipe, ochii măriindu-i-se atunci când îşi realiză propria acţiune.
"Ah, sper să nu fie nimeni acasă.." gândi răsuflând mai puternic, sprijinindu-şi spatele de perete.

La început, sunetul provocat de uşă îi era destul de vag, însă şi-a deschis larg ochii, sărind de pe canapea. Şi-a aşezat o mână în păr, încercând să-şi ridice pupilele ce păreau ireal de grele. Urmărindu-şi îndeaproape paşii muţi ce făceau contact cu podeaua, a reuşit să se apropie încet încet de uşă, mutând sacoşa într-o parte cu piciorul stâng. Niciodată nu se simţise atât de "mort", de parcă trupul pe care încerca să-l pună în funcţiune era un adevărat cadavru, şi nu unul cu celule vii.
Şi-a aşezat palmele pe suprafaţa uşii, coborând una dintre ele către clanţă pentru a deschide. Primul lucru pe care l-a zârit au fost picioarele fetei, treptat reuşind să o privească de la cap până la coadă, deşi părea să vadă dublu, ori triplu.
"O fată?..Sora mea?"
Se dezmeticii uşor, încercând să-i întruchipeze în minte aspectul chipului, realizând că din fericire nu era persoana pe care o bănuise.

Zâmbi uşurat, deşi nici nu avea forţa îndeajunsă.
-Te pot ajuta cu ceva?

-Ah?
Îşi aşeză palmele peste chip, fiind slab iritată. Deranjase, şi simţea acel lucru din aerul insuflat de tânăr. Şi ce o irita şi mai tare era faptul că o făcuse din neatenţie, putând evita respectiva faptă. Însă acum era prea târziu. Încerca să gândească, să-şi aranjeze vorbele pentru a-i spune tânărului ce s-a întâmplat, deşi avea să fie crezută ori o neatentă, ori o aiurită de către acesta.
Tăcu minute în şir, având acum palmele aşezate lângă corp. Deşi cuvintele nu i se aranjaseră în minte, nu mai putea să-l ţină pe necunoscut în prag. Cu mişcări lente îşi îndreptă spatele, privindu-l scurt în timp ce îşi restabilea slab echilibrul.
-Îmi pare rău, am lovit uşa din greşeală. Sunt atât de aiurită încât nu am fost în stare să nimeresc peretele. Probabil am deranjat, îmi cer scuze din nou. Şopti pe un ton lent, calm, aplecându-se destul de puternic în faţa tănârului, fiind pe punctul de a se dezechilibra total.
"Parcă aş fi drogată.."

"Peretele?.."
Jungi-ah făcu un pas în faţă, analizând holul dintr-un capăt în altul, apoi îşi restabili privirea către tânăra din faţa lui.
-E în regulă..
"Se pare că nu sunt singurul care a avut o noapte nedormită.."
Îşi spuse în decursul gândurilor, observând felul prin care aceasta reacţiona şi vorbea. Părea că băuse mult şi bine, însă nu mirosea a alcool niciunde, aşa că a eliminat această sugestie, ajungând la concluzia că...defapt, ce contează? Nici el nu era departe.
-Crede-mă, mai bine nu ai mai merge..o să cazi, şi-ţi spun din experinţe proprii. Vrei să intri? Am cumpărat nişte cola.
Se comporta de parcă o cunoştea de mult timp, însă o văzuse doar de câteva ori când pleca sau venea acasă. Însă nu-l deranja să-i vorbească atât de comod. Oricum, doar de bune maniere nu-i ardea în acel moment. În schimb, afişă un zâmbet degajat, sprijinindu-se de tocul uşii.

-Presupun, nişte cola mi-ar prinde bine. Cel puţin, m-ar ajuta să nu mă 'dezasamblez' pe scări sau pe altundeva..şopti restabilindu-şi echilibrul, păşind într-un mod lent în camera tânărului, privind scurt în toate direcţiile. Preferă să păstreze poziţia de drepţi până ce avea să audă glasul proprietarului apartamentului. Nu dorea să deranjeze mai mult decât o făcuse deja.
Căzu însă din nou în capcana propriei sale minţi, însă de data aceasta îi fură oferiseră idei mai bune, dar fiindcă lucrurile nu puteau merge mai rău, constată cu stupoare că nu-şi luase cu ea carneţelul şi pixul.
"Cred că e prima dată când nu le am la mine..acum ar fi culmea să uit tot până ce ajung acasă." îşi spuse bosumflându-se slab, lăsându-şi privirea în pământ.

Şatenul s-a aplecat către punga de pe jos, cotrobăind prin interiorul acesteia îm timp ce paşii îl duceau inevitabil către destinaţia dorită.
-Sincer, nu ştiu ce ai păţit tu, dar se pare că fiecare dintre noi a avut o zi destul de proastă..
Murmură din interiorul bucătăriei, încercând să vorbească puţin mai tare pentru a fi auzit, însă răceala de care scăpase cu câteva zile în urmă îşi lăsase amprenta asupra gâtului său, provocându-i o uşoară incomodare. Luă doua pahare din dulap şi le umplu cu lichidul acidulat, încercând să se mişte mai repede pentru a reveni din starea de "comă totală".
-Cum te numeşti? o întrebă în timp ce aşeza celelalte sticle în frigider.
Părea că încet-încet îşi recăpăta energia, însă mai avea mult până la nivelul său obişnuit.

-Sohyun, dar de cele mai multe ori mi se spune HyunA, şopti îndreptându-şi încet privirea spre bucătărie, după rotind-o fără vreun interes anume din nou prin cameră.
-Dar tu? întrebă, în momentul acela nefiind în stare să recunoască pe nimeni, probabil doar părinţii.
Observând cum echilibrul nu renunţă în a-i juca feste, se aşeză neinvitată pe un fotoliu, strângându-şi genunchii la piept. Începu a-şi lovi uşor obrajii cu palmele, sperând ca acea acţiune să-i aducă cât de cât raţionamentul înapoi. Îi displăcea total starea în care se afla, însă ştia că greu poate scăpa de ea.

-Jungwoon.
Îi răspunse atunci când reuşi să se întoarcă în încăpere, aşezând paharele pe masa ce-i despărţea. Băiatul îi urmă exemplul, punându-se pe canapea, deşi nevoia nu mai era atât de alarmantă ca înainte.
-Dar mi se spune Jungi-ah. Sau Bingo..

Fusese atât de neglijent în ultimele 24 de ore, încât probabil părul îi stâtea în ultimul hal, iar hainele păreau mai şifonate decât de obicei. Realiză şi el asta când îşi privi reflexia în masa de sticlă din faţa sa, gesticulând o expresie infantilă şi jenată.
"Oh, zici că m-a alergat o haina de lupi toată noaptea.."
Oftă, trecându-şi mâna prin părul suspendat în diferite forme, încercând să-l aranjeze într-un fel sau altul.

Atenţia îi fu capturată de paharul cu suc, cuprinzându-l cu mâna, în timp scurt terminându-l pe tot. Simţea slab un val de energie datorită cofeinei sucului, zâmbind uşor atunci când îi simţi efectul.
-Încântată, murmură cu întârziere, privindu-l uşor amuzată, dându-şi seama de preocuparea ce-l cuprinsese pe tânăr. Deşi probabil nici ea nu era într-o stare mai bună.
-Şi, câţi ani ai..? întrebă după, încercând a porni o conversaţie, nedorind a se instala liniştea.

Întrebarea fetei îi opri preocuparea, încercând să-şi amintească ce-l întrebase defapt.
-Ăăăh...20 de ani. Tu? o întrebă la rândul său dupa un minut de gândire, terminându-şi în acelaşi timp întreaga aranjare pe care o începuse. Arăta mult mai acceptabil...probabil.
Se făcu mai comod pe canapea, întinzâdu-şi braţul către paharul cu suc, în aşteptarea răspunsului.

-Tot atâţia, proaspăt împliniţi, şopti zâmbind într-un mod aproape neobservabil, trecându-şi între timp o palmă peste întreg chipul.
-Hm, cred că mi-am mai revenit cât de cât, mormăi mai mult pentru sine, umflându-şi obrajii cu aer în semn de uşurare, eliberând peste câteva momente tot aerul.
Sprijinindu-şi capul pe genunchi, continua să-l privească, însă nedorind a părea că se holbează.

-Ah, deci avem aceeaşi vârstă? Bun, credeam că o să-mi spui "oppa", m-aş fi simţit bătrân..
Spuse, aproape dând în râs, încercând totuşi să nu verse paharul pe el. De-abia îşi luase acel tricou.
-Şi da, şi eu sunt mai bine...nu-mi mai doresc o noapte ca ultima, chiar nu.
Murmură ultima propoziţie mai mult pentru el, oftând încet înainte să-şi înmoaie buzele în lichidul dulce.

-Dar tu ce ai păţit..? întrebă pe un ton destul de curios, mutându-şi treptat privirea prin încăpere aievea, analizând lucrurile, observând cum logica ei se întoarce acolo unde îi e locul. Nu dorea să schimbe poziţia în care se afla, deşi simţise că picioarele îi amorţiseră.
Având tentaţia de a se ridica în picioare, realiză că ar fi obţinut cel mai probabil o căzătură de toată frumuseţea. Scutură din cap în semn negativ, neclintind nici un centimetru.

-Am jucat un joc video toată ziua de ieri, până azi dimineaţă la 6 când am reuşit să ajung la ultimul nivel. Chiar dacă am sărit în picioare şi am început să urlu prin tot apartamentul, în următoarele 2 minute am căzut pe jos de oboseala..
Îi mărturisi, amintindu-şi foarte precis întreaga fază, provocându-i în acelaşi timp un zâmbet inocent.
"Probabil ea nu m-a auzit, deşi ceilalţi vecini mi-au bătut în pereţi.."
Acest gând îi ridică adrenalina, schimbându-i zâmbetul de pe chip.

-Asta înseamnă că nu ai terminat jocul, nu? Dacă ai adormit la ultimul nivel..şopti râzând scurt de fapta tânărului. Motivul ei era diferit, dar cert e că şi în cazul ei tot lipsa somnului a adus-o în starea în care se afla cu câteva clipe mai devreme.

-Defapt, l-am terminat, de ce crezi că am urlat ca un idiot la ora 6 dimineaţa? murmură, amuzându-se
Nu că ar mai fi contat dacă jocul era terminat sau nu, pentru câteva zile nu mai voia să audă de el, sau de alte jocuri video, altfel o lua de la capăt.
-Dar tu? Ce-ai păţit? Sunt curios.

-Ah, felicitări atunci, murmură zâmbind slab. Eu..? Am fost închisă toată ziua şi noaptea într-o încăpere pentru a compune un cântec, însă ispiraţia mă ocolea. Dar desigur; cineva nu s-a putut abţine şi a încuiat uşa, astfel că n-am avut încotro decât să stau acolo. De nervi, n-am putut să adorm, dar cel puţin i-am scris cântecul mult dorit.
Răspunse cu o oarecare iritare în voce, însă şi amuzament, deoarece picase singură în capcana respectivei persoane.

-Şi...cine e acel "cineva"?
Întrebă uşor derutat, neînţelegând de ce a trebui să fie închisă doar pentru un cântec.
-Defapt...lasă-mă să ghicesc. Ai un iubit rocker care este mult prea plictisit să-şi compună singur melodiile şi te pune pe tine, chiar ajungând să fie atât de răutăcios?
Propriile vorbe îi determină un râset jenat, ştiind câte aberaţii a putut să spună într-o singură frază. Ar fi preferat în schimb să auda răspunsul normal de la tânără.

-Total pe lângă; dar mulţumesc de încercare. E doar un prieten, şi nu, nu e disperat, dar ştie că altfel nu-i compuneam nimic. A tras de mine mult timp, şi cred că altă soluţie nu a mai găsit. Ah, şi fără vreo legătură cu discuţia asta, nu am iubit. Trebuie să o spun, toată lumea presupune asta, şi nu pot înţelege de ce..răspunse pe un ton lent, uşor amuzat.
Îşi fixă în timp privirea pe unul din pereţi, fără vreun motiv anume. Dorea să-şi pună la încercare imaginaţia, iar pe pereţi era cel mai uşor pentru ea.

-Probabil fiindcă arăţi bine..
Murmură destul de încet, şi totuşi nu ar fi trebuit să spună TOT ce gândeşte. Însă din păcate mai mereu făcea asta, fără să realizeze.
"Cred că părerea asta ar fi trebuit s-o păstrez pentru mine.."
Un zâmbet şters îi apăru pe chip, deşi dispăru destul de repede, în dorinţa tânărului de a schimba oarecum subiectul.
-Deci...să presupun că te ocupi cu muzica?
O întrebă, adoptând un o poziţie mai confortabilă pe canapea.

-Hm, în principal cu ea. Sunt compozitoare, scriu versuri şi am început şi cărţi. Dar lenea e cam mare, astfel că de cărţi nu m-am prea ocupat, mai ales în ultimul timp, murmură zâmbind slab, păstrând aceeaşi direcţie a privirii.
Auzi tot ce spusese tânărul, însă observă cum acesta a schimbat rapid subiectul, nederanjând-o prea puternic acel lucru.

"Ah..deci suntem de aceeaşi parte, se pare."
Tânărul nu a scos nicio vorbă pentru următoarele secunde, fixându-şi privirea către podea, deşi mintea trecuse uşor uşor de pragul realităţii. Brusc, pupilele i s-au dilatat încet, clipind într-un ritm mai alert.
-Ai publicat până acum vreo carte? Poate am auzit numele, îmi petrec ceva timp în bibliotecă, deşi nu s-ar părea..

-Hmda, o singură carte, şopti fără vreo intonaţie în glas. Niciodată nu i s-a părut că e foarte talentată în ale scrierii, deşi toţi ceilalţi o contraziceau şi ridicau în slăvi.
-Nu mă pune să-ţi zic titlul, te rog. Încearcă să-ţi aminteşti dacă ai citit ceva pe care apărea numele meu..continuă schiţând un zâmbet, mişcându-şi cu greu privirea în direcţia acestuia.

-Chestia e că..eu nu prea mă uit la numele autorului.
Mărturisi, încercând totuşi să se gândească şi la acest lucru, şi desigur..neavând vreun rezultat.
-Dar dacă îmi spui despre ce e vorba, mi-aş aminti imediat.