Aish, BABO!

Era trecut de miezul nopţii, nu o oră chiar potrivită pentru a mânca. Însă stomacul tânarului niciodată nu asculta ceasul, mai ales în situaţia în care nu mâncase aproape întreaga zi. Chestia asta îi adusese şi o durere acidă de cap, făcându-l să se simtă din ce în ce mai aiurea.
La ora aceea, spre marea sa fericire, nu era nimeni prin bucătărie. Nu i-ar fi convenit să întâlnească pe cineva, fiindcă modul în care băiatul mânca era unul mult prea amuzant si neobişnuit pentru a fi văzut de alţii. A inspirant adânc aerul în pieptul ce părea să se sfărâme complet, apoi a privit prin interiorul frigiderului. Era gol...GOL.
-Nu se poate..nu, NU SE POATE AŞA CEVA!
Ţipă Jungi-ah într-un mod copilăresc, lovindu-se de câteva ori cu capul de uşa frigiderului. La un moment dar observă o tavă cu prăjituri, acest lucru făcându-l să tresare cu o bucurie nemărginită.
-Oh da, oh DA~
Spuse pe un ton melodic, luand-o din interiorul frigiderului. Era atât de vesel, încât nici nu vedea pe unde merge, astfel lovindu-se de masă. În acea clipă, tava cu prăjituri a căzut pe jos, murdărindu-i de asemenea hanoracul şi blugii. Dar numai la asta nu s-ar mai fi gândit tânărul, simţea cea mai mare nenorocire din viaţa sa, văzâdu-le distruse.
A rămas blocat, privind către podea cu o expresie de caţeluş nevinovat.

"Cât mă bucur că magazinul e deschis non-stop..altfel nu ştiu ce aş fi făcut." gândi deschizând uşa de la intrare, fredonând diferite melodii. Privi în jurul său, neputând distinge mare lucru datorită beznei ce persista. Însă observă într-un final lumină în dreptul bucătăriei, neputând a nu se întreba cine e flămândul sau flămânda.
Păşi în direcţia respectivă într-un mod lent, neprovocând niciun fel de zgomot. Avea ambele mâini ocupate cu plase pline cu diferite alimente, fructe. Nu obişnuia ea să facă cumpărăturile, însă când văzu că nu mai este mai nimic, iar nevoia ei de mâncare creştea, fu nevoită să plece la cumpărături.
Intrând în bucătărie, recunoscu relativ uşor silueta persoanei imobilizate. Privind în jur, realiză isprava tânărului, abţinându-se din râsul ce o invada. Mişcând la fel de încet ca mai devreme, se apropie de masă, ridicând pungile şi trântindu-le pe aceasta.

Prezenţa fetei îl făcu să tresare, fiindcă era mult prea "ocupat" cu momentele de depresie totală şi imatură de care dăduse dovadă. Îşi ridică mâna până în jurul inimii, adoptând o respiraţie aproape zgomotoasă, ce se pierdea uşor într-o voce alarmantă.
-S..Să nu te mai furişezi aşa niciodată! Credeam că o să mor..asa, cu frişcă pe faţă.
Murmură, din ce în ce mai încet, simţind prezenţa prăjiturii pe chipul său, însă nu se deranjă să scape de ea. În schimb, observă pungile pe care tânăra le aşezase pe masa, începând imediat să cotrobăie.
"Mâncare...MÂNCARE!!" gândi, zâmbind larg, ştiind că nu este o halucinaţie şi că cineva acolo sus îl iubeşte. Era atât de fericit, încât a dat drumul la pungă şi a îmbrăţişat-o pe tânără pentru a-i mulţumi că i-a salvat viaţa, murdărindu-i de asemena hainele de frişcă şi ciocolată.

-Da, cu plăcere, dar să ştii că nu ai voie să devorezi tot, şi mie îmi e foame..şopti pe un ton amuzat, depărtându-se de acesta. Îşi privi hainele, observând frişca aplicată de tânăr în timpul îmbrăţişării, îmbufnându-se slab. În scurt timp, ridicându-şi ochii observă frişca şi de pe faţa acestuia, râzând scurt.
-Ţie îţi e foame rău de tot, din câte observ, n-ai nimerit gura..
Murmură în timp ce se apropie, luând cu degetul frişcă de pe obrazul acestuia, păstrându-şi zâmbetul total amuzat pe chip.

-Defapt, nu a fost chiar aşa..dar tot vina mea e.
Spuse pe un ton bosumflat, amintindu-şi mult prea repede de mâncarea pe care fata o cumpărase.
-Ah...oricum nu aveam de gând să mănânc eu totul, deşi stomacul meu se comportă ca o bestie. Mâncăm împreună, nu? ♥ o întrebă, adoptând un chip inocent, şi nici nu avea de gând să aştepte răspunsul, dorind să o ia înainte.
Însă se opri imediat, înainte să murdărească şi restul bucătăriei de frişcă.

-Da, da , cum zici tu..murmură picând pe gânduri. Nu ştia ce anume să mănânce, într-un final decizând să ia micul dejun în toiul nopţii. Începu a se învârti prin încăpere, găsind într-un final un bol şi o lingură, aşezându-le pe masă.
-Ah da, tu ce vrei să mănânci? întrebă atunci când îşi aminti că nu era singura pe acolo. Cât timp aştepta un răspuns din partea acestuia, scoase fructele din pungă, spălându-le şi punându-le pe un suport.

-Mâncare...ORICE! Doar să fie comenstibil.
Îi răspunse în timp ce se curăţa de frişcă cu ajutorul unui prosop pe care-l găsise în sertar. După câteva momente, acceptă să se aşeze pe un scaun de lângă masă, înainte să-l răpună lipsa de energie. Îşi îndreptă privirea spre HyunA, încrucişându-şi coatele pe suprafaţa mesei.
-Vrei să te ajut?

-Ajutor la ce..? întrebă întorcându-se în dreptul mesei, scoţând laptele şi cerealele din plasă.
-Vrei cereale?
Îl privi preţ de câteva clipe, turnându-şi între timp lapte în propriul bol, trăgând de un scaun pentru a se aşeza.

Băiatul aprobă din cap drept răspuns la ultima întrebare a fetei, turnându-şi de asemenea lapte în bolul gol din faţa sa. Lăsând-o pe tânără să-şi pună cerealele înaintea sa, aşteptă, îndreptându-şi privirea către ceasul de la mână pentru a vedea cât s-a făcut ceasul.
-Şi..cum se face că şi tu eşti trează la ora asta?

-Gustare în miez de noapte. Iniţial vroiam doar fructe, dar odată cu plimbarea, mi s-a făcut foame în toată regula..
Răspunse în timp ce desfăcu cutia de la cereale, turnându-şi în bol, întinzând cutia spre tânăr.
-Cauza ta bănuiesc că e foamea, ne? întrebă amintindu-şi scurt felul în care dădu peste el.

-Da, se pare că ai ghicit bine. Şi brusc, mi-a trecut şi somnul..., murmură băiatul, ţinându-şi ochii fixaţi către lichidul alb din castron, turnând peste acesta şi cereale.
La final, aşeză cutia pe masă, luând lingura cu mâna stângă pentru a mânca.

-Mie mi-a trecut încă de când am păşit în-afara casei, acum nu ştiu ce o să fac..prea curând n-o să mai pot adormi, murmură în timp ce îi urmă exemplul, luând lingura în mână, învârtind-o pentru câteva clipe prin bolul plin de cereale.

Încercând să găsească o soluţie prin minte, una cât şi pentru el de altfel, mânca în linişte, uitând complet de felul neobişnuit cu care o făcea sau că era cineva lângă el. Făcu o pauză, aşteptând să termine de mestecat pentru a vorbi.
-Cred că mă aflu în aceeaşi situaţie..

-Se cam observă..
Răspunse într-o pauză din mâncat, privind picăturile de lapte ce se scurgea de pe lingura ţinută în aer deasupra bolului. Reluă în scurt timp acţiunea începută mai devreme, reuşind a termina destul de repede, lucru ce o mira şi pe ea.
Cu dificultate, se ridică de pe scaun, aşezând bolul lângă chiuvetă, în timp ce apucă cu o mână un măr, întorcându-se la masă.

Şatenul termină de asemenea, simţind pentru câteva momente cum obrajii îi miroseau a frişcă. Acest lucru îl determină să ofteze copilăreşte, aşezându-şi o palmă pe unul dintre obraji.
"Acum şi eu am devenit comestibil.."
Gândi, mişcând negativ din cap. Şi-a deschis ochii, ridicându-se de pe scaun pentru a-şi pune un pahar de apa. Luă sticla din frigider, îndreptându-şi privirea spre tânără.
-Vrei şi tu?
Întrebă în timp ce căuta nişte pahare.

-Hm, da, mulţumesc în avans, şopti zâmbind scurt în timp ce muşcă din măr. Împingând mai puternic scaunul în spate, îşi ridică picioarele pe acesta, sprijinindu-şi bărbia pe genunchi.
Îşi roti privirea prin încăpere atât cât îi permitea poziţia, simţind calmul şi liniştea apăsătoare, dar acel lucru îi plăcea destul de mult.

Într-un final reuşi să găsească nişte pahare într-un sertar suspendat, deschizând mai apoi dopul de la sticlă. După ce le umplu, aşeză paharele pe masă, întorcându-se către suportul cu fructe de pe blat. Şi-a ales o piersică, apoi s-a întors la locul său pe scaun.
Ridicându-şi privirea către fata din faţa sa, realiză că această era de parte de realitate, astfel schiţând un zâmbet amuzat.

Termină mărul după câteva minute, aşezând cotorul pe masă, privindu-l pentru câteva clipe. Observă între timp paharul cu apă, apucându-l cu mâna dreaptă.
-Mulţumesc, şopti apropiind paharul de buze, sorbind puţin din lichid.

-Cu plăcere.
Spuse într-o pauză scurtă de mestecat fructul, ridicându-şi privirea către tavanul alb, uitându-se în gol. Îi trecuse ceva prin minte în legătura cu ce va face după ce termină de mâncat, însă nu ştia cum s-o spună.

În scurt timp aranjă paharul pe jumătate plin pe masă, lăsându-şi picioarele jos, pe podea. Mormăi într-un mod lent diferite sunete, zâmbind slab în timp ce îi observă absenţa acestuia din lumea realităţii. Se amuză scurt, întinzându-se şi trecându-şi o mâna prin faţa chipului tânărului.

Acest gest îl făcu să se "trezească", începând să zâmbească jenat.
-Visam, nu?
Întrebă, ştiind şi singur răspunsul. Terminând de mâncat, şi-a ridicat paharul de pe masă pentru a-l goli în scurt timp.

-Ceva de genul, dar nu e nicio problemă.
Murmură zâmbind scurt, clipind mai rar în timp ce îşi mişca haotic privirea prin încăpere.
-Şi, bănuiesc că nu ai nicio idee pentru pierderea timpului în continuare, nu-i aşa? întrebă ea fiind secată complet de imaginaţie în acel moment.

-Defapt, cred că s-ar putea să existe o idee..
Şopti după ce îşi lăsă paharul pe masă, încrucişându-şi braţele pe suprafaţa acesteia.
-Vrei să facem o plimbare? Da, ştiu că e noapte..

-Hm, fie, murmură dând scurt din umeri, ridicându-se de pe scaun într-un mod greoi. Simţindu-şi întreg corpul amorţit, îşi ridică mâinile în aer, întinzându-şi corpul pentru câteva momente.

-Nu cred că va mai veni cineva pe aici, mai bine lăsăm totul aşa.
Tânărul se ridică la rândul său, împingând scaunul sub masă.
-E răcoare afară?